Istoric predeal

Istorie Predeal - Geneza

In zona Predealului s-a descoperit un depozit de bronz datand din neolitic (1200 – 800 i.H.), compus din coliere masive, o sabie frumos mestesugita si un topor cu tortita. Coincidenta acestui depozit cu cel descoperit la Sinaia (unde s-au aflat intre altele si 26 de topoare din bronz) permite sa credem ca aceasta zona a Vaii Prahovei era populata in neolitic.

Drumul Vaii Prahova a fost mentionat pentru prima oara intr-un act datand din anul 1358, prin care regele Ungariei Ludovic, permite negustorilor din Brasov libera trecere "Intre Buzau si Prahova, adeca de la varsarea Ialomitei pana la varsarea Siretului in Dunare".  In secolul al XII-lea, domnitorii Tarii Romanesti-Muntenia confirma negustorilor brasoveni privilegii comerciale primite inca din timpul lui Mircea cel Mare, iar aceste acte mentioneaza drumul Vaii Prahova: Dan al II-lea in anul 1442 ; Valdislav al II-lea in anul 1452 ; Vlad Tepes in anul 1476

Pasul Predeal a fost folosit pentru prima data la trecerea de osti in Ardeal in anul 1611, cand, disperati de prigoana lui Gabriel Bathory - principele Ardealului - sasi brasoveni il cheama in ajutor pe domnitorul muntean Radu Serban. Acesta trece cu oastea sa prin acest pas, pe atunci nestiut si lupta este castigata de munteni in fata Brasovului.

Primii locuitorii ai Vaii Superioarea a Prahovei au fost schimnicii, mocanii si talharii. In zona localitatii Predeal, se pomeneste un schimnic pe numele Diham si schitul Predeal construit in anul 1774 de calugarul Ioanichie. Pana in anul 1665 cand s-a ridicat o bisericuta din lemn la poalele muntelui Furnica, cu hramul Sf. Nicolae, toti schimnicii din Bucegi se adunau o data pe an la schitul Lespezi-Posada Veche de langa Comarnic, unde erau impartasiti de catre staret.

O data cu popularea zonei si crearea de gospodari locale, numarul stanelor din aceasta parte a inceput sa scada, iar zona Predeal, izolata si greu accesibila a servit adapost si loc de jaf talharilor- spaima drumetilor si chiar a monahilor si pastorilor. Cu schitul de lemn ridicat in anul 1774 si ulterior cu localul Postei, infintat prin anul 1790, Predealul incepe sa-si defineasca treptat existenta gospodareasca proprie si devine o comunitate cu caracter permanent.

Prima mentiune documentara a denumirii de Predeal apare in scrisoarea voievodului Constantin Brancoveanu, din 26 februarie 1705 catre jupan Andreas-marele jude al cetatii Brasovului-in legatura cu un transport de marfa si contine urmatorul pasaj: "Sa pohtesti dumneata pe comandantul den Brasov ca sa dea cativa neamti ajutor, sa vie postavul pana la hotarul Tatar, adeca pan la Predeal ca sa n"aiba postavul vreo zatniceala."

Pana in anul 1793, de la Timis, peste Predeal, pana la Comarnic, peste Oratii, drumul era o poteca ingusta cu popasuri pentru negustori, dupa cum se spune in hrisovul din 1674 al domnitorului Duca Voda. Transportul de marfuri se facea pe cai pana la Campina, unde se incarcau in chervane.

Drumul Vaii Prahova a fost transformat cu ocazia razboiului ruso-turc-austriac: 1736-1739 in drum de care si trasuri cu poduri de lemn, de catre austrieci. In jurul anului 1737, o oaste austriaca trecea prin Predeal ca sa lupte, in alianta cu rusii, impotriva turcilor, dar este invinsa de acestia din urma chiar la granita impusa, care trecea pe la Predelus, Cioplea, Stadionul Predeal, Muchia Fitifoiului, Vf. Baiului, Vf. Omul.

In anul 1775, Ipsilante Voda consfinteste drepturile carutasilor "Prahoveni" de a transporta marfuri de la Brasov la Bucuresti si din text se desprinde concluzia ca poteca Vaii Prahova era drum de care.

In anul 1789 drumul Vaii Prahova este reparat si indreptat, construindu-se punti si poduri de lemn primitive peste prapastii. Totusi drumul era greu si periculos, circulabil mai ales din luna mai pana in octombrie.

In jurul anului 1790, ia fiinta un serviciu de posta pe drumul Vaii Prahova, cu un local si la Predeal - schimbul de cai si odihna drumetilor facandu-se sub paza strajilor domnesti.

Tratatul turco-austriac din anul1794 va asigura Predealului un rol de seama, ca punct de trecerea marfurilor, dregatorilor si insotitorilor caravanelor, urmand ca Valea Prahovei sa devina in secolul al XIX- lea cel mai batatorit drum intre Bucuresti si Brasov, avand in vedere si varianta drumului de pe Valea Rasnoavei ce pornea din dreptul manastiri Predeal.

Istoria moderna a Vaii Prahova incepe odata cu construirea Soselei Nationale, in urma vizitei pana la Predeal in anul 1845 a domnitorului Bibescu. In anul 1846 se fac studii pregatitoare construirii unei sosele "Sistematice", iar in anul1847 incep lucrarile sub conducerea inginerului Ruset, lucrari ce vor fi intrerupte de evenimentele anului 1848.

In anul 1852 Stirbei Voda il aduce in tara pe inginerul francez Lalanne si lucrarile se intensifica, astfel incat, in anul 1864, soseaua Campina-Predeal este aproape gata.

Din anul 1867 se va lucra in fiecare an la intretinerea, imbunatatirea si infrumusetarea acestei caii de comunicatie, iar in anul 1898 ia fiinta un serviciu special pentru aceasta, condus pana la primul razboi mondial de catre inginerul Nestor Urechea. Intre timp, adica in anul 1854, se termina soseaua austriaca Timis-Predeal, fapt care a stimulatmult relatiile economice dintre Transilvania si Muntenia.

Dar cel mai hotarator eveniment in dezvoltarea localitatii Predeal l-a constituit construirea caii ferate Bucuresti-Predeal inceputa la 3 martie 1876, intrerupta in timpul razboiului de independenta si pusa in circulatie la 10 iunie 1879 orele 10-11, cu primul tren "de plecare" intre Sinaia si Predeal.

Pana in anul 1864, asezarea Predealului a facut parte din comuna Podul Neagului, intinsa pe 34 Km si cuprindea actualele localitati Predeal si Azuga - numita multa vreme Intre Prahove - Busteni, Poiana Tapului, Izvorul, Sinaia, Posada si Podul Neagului sat situat la nord-vest de Comarnic.Sediul comunei era la Podul Neagului, apoi s-a mutat la Busteni. In anul 1864 localitatile Posada si Podul Neagului se alipesc de Comarnic iar restul asezarilor au ramas sub acelas nume pana in anul 1874 cand se schimba in Sinaia unde se muta si resedinta comunala. In anul 1884 Sinaia si Izvorul se despart de celalalte asezari si astfel ia fiinta comuna Predeal cu o intindere de 22 Km.

La 7 mai 1885 se constituie primul Consiliu comunal, cu resedinta la Predeal si este ales primul primar in persoana lui Gheorghe Dogarescu. Primaria a functionat in localul scolii de langa manastire, iar la 20 ianuarie 1889, cand localul scolii a ars, primaria sa mutat provizoriu la Azuga.

In octombrie 1916 Predealul a fost ocupat de trupele germane, iar locuitorii s-au refugiat in satele din sud. Trupele romane parasind Valea Prahovei, germanii au incercat sa-i determine pe refugiati sa se intoarca la caminele lor, dar pana in iarna nu se intorc la gospodariilor lor decat vreo 20 de familii, care lipsite de agoniseala lor, erau obligate sa primeasca hrana de la bucataria comandaturii

Dupa plecarea trupelor ocupante, in noiembrie 1918, Predealul incepe treptat sa se refaca si astfel in anul 1920 sosesc aici cei dintai vizitatori. In acest scop ia fiinta comisia de reconstituire a Regiunilor distruse de razboi "P.P.R"- care in anul 1920 va intervenii pentru a nu se mai acorda nici o autorizatie de constructie in Predeal, pana nu se intocmeste un plan de sistematizare a comunei.Tot in aceasta perioada, se infinteaza si "REUNIUNEA TINERILOR ROMANI" ce avea drept scop strangerea de fonduri-prin baluri si festivaluri artistice-pentru renovarea Scolii Primare. In anul 1926 Predealul va devenii parohie, primul paroh fiind Constantin Cercel.

Intre ani 1926-1928 are loc electrificarea localitatii, iar anul 1927 datorita dezvoltarii aviatiei romanesti, se infinteaza Statiunea Meteorologica Sinoptica, sub directia institutului Meteorologic Central Bucuresti.

In 1930, Predealul numara 2709 locuitori fata de numai 700 in anul 1869. In aceasta perioada s-au facut amenajari de strazi si poduri, canalizare, aducerea apei potabile pe conducte si astfel Predealul isi afirma profitul de statiune montana, frecventata de numerosi vizitatori care veneau aici, atat pentru frumusetile sale peisagistice, cat si pentru binefacerile climei. Existau deja in localitate doua hoteluri - PREDEAL si PALACE - sase restaurante, un cazinou cu restaurant, sala de dans, cofetarie si berarie, trei macelarii, o brutarie, etc.Exista si o baie comunala cu aburi a depoului C.F.R. Pe langa biblioteca scolii primare deja exista, casa scolilor si a culturii poporului a infintat in anul 1926 o biblioteca ce cuprindea 400 de volume.

Toate aceste eforturi de modernizare a localitatii vor fi rasplatite printr-un act oficial consemnat la 12 aprilie in urma votarii unei legi si la 2 octombrie1935 cand PREDEALUL este declarat comuna urbana. In anul 1938 incepe construirea podului peste calea ferata, care sa lege cartierul Cioplea de oras. Populatia localitatii PREDEAL creste pe masura evoluarii acestei asezari de la catun la sat, de aici la comuna, pana in zilele noastre la oras, asa cum rezulta din registrul istoric al Consiliului Popular al orasului.

 

Obiective turistice predeal

Manastirea Predeal

Istoric Manastirea Predeal

Schitul Predeal a fost ctitorit de "Ioanichie Ieromonahul si Duhovnicul". Numele acestuia, cat si data ridicarii primei asezari monahale in acest loc, este mentionat intr-un pomelnic vechi al locului. Datand inca din 20 mai 1821, pomelnicul consemneaza: "anul 1774, in luna iunie in 20". In anul 1788 schitul este distrus, dupa cum citim din vechile documente: "Fiind razmerita in vremea lui Mavrogheni, s-au ars de turci si dupa ce s-au linistit razmerita, iar s-au apucat tot acel parinte Ioanichie si au facut alt schit si chiliile, insa cu ajutorul dumnialui Ion Buzatu de la Bacifalu, care a facut a doua biserica din lemnarie la schit". Parintele Ioanichie va purta de grija vietuitorilor din schit, atat administrativ, cat si duhovniceste, din anul 1774 si pana in 1790. Acestuia i-a urmat parintele Partenie, pana in anul 1811, iar mai apoi parintele Gherman, pana in 1854.

Biserica cea mica a fost zidita de catre Parintele Gherman, din piatra locala, de pe masivul Caraiman , cu hramul Sfantului Nicolae. Pisania spune in cateva cuvinte totul: "In anul 1819, mai 27, s-a cladit aceasta sfanta biserica in locul celei facute in 1774. Ghermano." Drept ctitori ai acestei noi bisericute de piatra sunt marturisiti a fi "jupan Ion Manole, nepotul raposatului Ion Buzatu, ctitorul bisericii celei vechi si cu dumnealui Nita Garla, al doilea ctitor". Un detaliu particular al acestei bisericute este faptul ca pe catapeteasma se afla doar doua usi, in loc de trei: Usile Imparatesti, in centru, si o singura usa diaconeasca. Frescele bisericutei sunt innegrite de vreme, insa deosebit de simple si frumoase. Pictorul, plin de smerenie, nu isi semneaza lucrarea. Se crede insa ca acesta se numea Nicolae Zugravul, dupa o insemnare dintr-un manuscris referitor la plata pentru zugravit. In anul 1827 se inalta clopotnita, pe care se poate citi si astazi, inscriptia: "Cu ajutorul lui Dumnezeu aceasta clopotnita cu a schitului cheltuiala s-a savarsit din temelie, cum se vede: 1827."

Biserica cea mare, inchinata Nasterii Maicii Domnului, construita din piatra intre anii 1835-1844, este si ea deosebit de frumoasa. Aceasta a fost ridicata "de catre staretul Ghermano, cu ajutorul calugarilor si a unor dreptcredinciosi din Sacele, Transilvania". Din anul 1854, manastirea a ajuns sub conducerea arhimandritului grec Teofilact, pe care o mentionare a vremii l-a caracterizat drept "risipitor". In anul 1864 mai multe manastiri vor fi secularizate. La acea data, manastirea avea doua mii de hectare de terenuri si paduri. In anul 1870, in schit vietuiau 24 de monahi, "in cea mai mare parte veniti din Ardeal, de pe la Sacele, Bran, Zarnesti si Sibiu".

 

Prima scoala Predeal Urmatorul staret a fost Pantelimon, venit din Rasinari, judetul Sibiu. In timp ce primii s-au ostenit cu zidiri de biserici, clopotnita si chilii, acesta din urma s-a ingrijit mai mult de viata culturala. Acesta a invatat carte pe copiii locului, in chiliile manastirii, fara a pretinde plata, pana in anul 1889. Dupa acest an, educatia s-a facut intr-o cladire speciala, zidita prin ostenelile sale.

In anii 1933 - 1935 au fost construite în mãnãstire douã corpuri de chilii si a fost spãlatã pictura bisericii cu stãruinta staretului Antonie Nãescu. In anul 1938 se aflau aici doar sapte monahi, care se ocupau cu slujbele bisericesti si cu gospodãria mânãstirii.

 

Cimitirul legionar Predeal In 1940, cînd Miscarea Legionarã a venit la guvernare, ziua de 22 Septembrie a fost proclamata Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii iar cei peste 80 de fruntasi legionari asasinati in lagarele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc si Ramnicu Sarat au fost dezgropati din cimitirele lagãrelor si înhumati crestineste în cimitirul Mãnãstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnitati la care au participat Fabricius, Ministrul Germaniei, si Ghigi, Ministrul Italiei. In cimitirul Mãnãstirii "Sf. Nicolae" din Predeal odihnesc astazi rãmãsitele elitei legionare, intre care Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Nicolae Totu, Alexandru Christian-Tell, Gheorghe Furdui , Banica Dobre, Mihail Polihroniade, Paul Craja, Gheorghe Istrate, Ion Banea, Iordache Nicoara, Ion Belgea, Victor Garniceanu, ca si cenusa celor incinerati de autoritatile asasine la crematoriul din Capitala: Vasile Christescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu si grupul Miti Dumitrescu. Dupã instaurarea comunismului, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat de noile autoritãti atee, troitele ridicate în memoria eroilor distruse, crucile arse si pângãrite.

In 1958 mânãstirea a fost desfiintatã si reinfiintata in anul 1993 fiind datã în grija a sase maici care trudesc si astãzi pentru pãstrarea traditiei acestui sfânt locas.

Monumente:

Istoric Monumente:

Monumentul eroilor este situat in Piata Garii si este contruit din bronz si piatra de sculptorul C. Baraschi, in memoria eroilor cazuti in luptele pentru apararea garii Predealului in anul 1916.

 

Monumentul si cimitirul Eroilor de pe Valea Rasnoavei: Aici odihnesc osemintele ostaşilor căzuţi în luptele din jurul Predealului în anul 1916. A fost reconstruit în anul 1983 de Societatea Cultul Eroilor.

 

Mihail Saulescu (1888 – 1916) a fost scriitor roman, care a abordat poezia expresionista si drama de factura expresionista. A debutat in anul 1906, cu volumul “Versuri”, iar mai apoi a publicat volumele “Departe” si “Viata”. Pe 30 septembrie 1916, viata i-a fost curmata in timpul primului razboi mondial, in timp ce lupta pe frontul de la Predeal. Monumentul a fost inaugurat in 1924, in amintirea operei lui, cat si a faptei sale eroice. Ansamblul a fost realizat de sculptorul Oscar Han si este alcatuit dintr-un bust de bronz, asezat pe un soclu de piatra, care poarta basorelieful cu portretul artistului. Se afla in nordul orasului, langa soseaua care duce spre Timisul de Jos

Imprejurimi Predeal

Istoric Imprejurimi Predeal

Canionul “7Scari” reprezinta una dintre cele mai frumoase atractii turistice, ascunse in Muntii Piatra Mare. O plimbare pe trepte ofera, in doze egale, adrenalina si peisaje de vis.


Valea Rasnoavei

Cheile Rasnoavei se afla in judetul Brasov, la 3 km distanta de soseaua Predeal-Rasnov, fiind cunoscuta ca o zona ce impresioneaza prin stancile abrupte si salbaticia naturii, ce atrage foarte multi turisti si iubitori de sporturi extrem.

Vila Maresalului Ion Antonescu, vila Caprioara

Istoric Vila Maresalului Ion Antonescu, vila Caprioara

Imobilul din Predeal, cunoscut ca „Vila Căprioara“, a fost ridicat de Antonescu în perioada interbelică, fiind locul unde mareşalul se relaxa alături de soţia sa şi de apropiaţi. Marioara Nicolau, soţia lui Alexandru Nicolau, vărul Mariei Antonescu, a făcut, după 1990, o cerere de retrocedare a vilei.

Tribunalul şi Curtea de Apel Braşov, dar şi Curtea Supremă au decis că imobilul nu poate fi retrocedat. Motivul: „a trecut în proprietatea statului prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecatoreşti de condamnare pentru dezastrul ţării, prin săvârşirea unor crime de război.“

Maresalul Ion Antonescus-a nascut la Pitesti la 1882, intr-o familie de militari. A decis sa urmeze si el cariera armelor, inscriindu-se in 1898 la Scoala pentru copii de militari, iar in 1902 a fost admis in Scoala de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie. A absolvit in 1904, primul din promotia sa. Si-a continuat cariera militara, cu rezultate execptionale, fapt ce i-a permis,, in timp, sa avanseze in functii militare: general de corp de armata (1940), general de armata (1941), maresal (1941) comandant al Grupului de Armate General Antonescu (1941), si in functii guvernamentale; presedintele Consiliului de Ministri) ( 1940-1944), Ministrul Apararii (1941-1942).A fost decorat, in 1941, cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier si cu Ordinul Mihai Viteazul, cls. a II-a si a I-a.Arestat de regele Mihai, in dupa amiaza zilei de 23 August, 1944, maresalul Ion Antonescu a fost predat,ulterior, sovieticilor pe 1 septembrie si transportat undeva in apropierea Moscovei, unde a fost tinut inchis intr-un fost castel. In mai ,1946, a fost adus in tara pentru fi judecat de "Tribunalul Poporului"- o structura de judecata de tip comunist-stalinist impusa Romaniei de Stalin. In urma unei ”mascarade de proces”, cum o califica istoricii adevarati, pe 17 mai 1946, Maresalul Ion Antonescu a fost condamnat de sase ori la pedeapsa cu moartea, de doua ori la inchisoare pe viata precum si la 80 de ani inchisoare si alti 140 de ani de degradare civica. Executia a avut loc pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la penitenciarul Jilava

Trasee montane

Istoric Trasee montane

Predeal – Clăbucetul Taurului – Azuga

Predeal - Cioplea - Susai

Predeal – Cabana Trei Brazi

Predeal – Valea Leucii

Predeal – Vârful Fitifoiu

Predeal – Timişul de Sus

Predeal - Trei Brazi - Poiana Secuilor